Sarut Am crezut in sarut Asa cum crede lumea in pietre. Si m-am rostogolit mult Si apoi m-am asezat linga mine Asa cum asezi crucea linga mormint. Mi-am strins mina cea dreapta Atit de tare incit sarutul meu a lovit-o ... Eram fericit, alungasem tristea Caci nu mai eram singur Si nici de sarut nu mai aveam nevoie Nici de rostogolire. Eram asezat linga mine Eu reastignit pe propria mea fiinta Si nici n-am mai crezut in sarut Cum nici lumea nu crede in pietre.

Back

Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne