Toamna iubirii mele Corul intregului univers I. Eu si Pamintul am inceput sa traim Fiecare prin destinul celuilalt, iubindu-ne Prin Cerul care ne acoperea inima noastra, Inima de Om sau de Pamint, aplecata sub Cer. Asa a fost inceputul nostru, atunci demult, Dansnd neputinciosi la cintecul vechi Al Corului intregului Univers, Eu si tu, Pamint. Si m-am ranit de trupul tau cind infloreai Si ai zacut sub frunzele mele cind infloream. A nins cu izvoare peste trupurile noaster de inceput Patati de fiinta noastar, copii ai ecoului din Cer Cind Corul intregului Univers cinta: Primiti aceasta umbra de viata nascuta din Cer: Om si Pamint zburind spre cea mai cruda devenire Iar adica odata veti ride nu va fi decit o simpla Lacrima de fericire inainte ca oceanul durerii Sa inumde memoria omeneasca si paminteana In care v-ati zamislit ultimile cuvinte nespuse. Doar flori cresteau din fata ta de lut, Doar ginduri cresteau din mintea mea, Culcati in nisipuri, rizind de marea ce se revarsa in noi, Noi, acei rotunzi rostogoliti printre pietre si astri Odihnindu-ne parerea despre viata undeva intr-o alta lume, Sau poate nicaieri Atunci am spus: - daca Cerul e jos eu sint Cer - daca Omul e sus eu sint Om, Atunci Pamintule, tu Pamintule ai spus: - adac Cerul e jos eu sint Cer - daca Pamintul e sus eu sint Pamint Si am strigat amindoi: -Cer bogat in stele, stea bogata in ceruri, Lasa-ne sa ne cream secole Scufundate in Florile Pustiului ce sintem, Lasa-ne sa ne numaram secundele prin tacere Pentru a mai cistiga macar o clipa din vesnicia ta de                                                      Cer .     2. Si Cerul ne-a spus si Corul intregului Univers ne-a cintat: Prindeti clipa ce este cu cea care a fost, Infasurati in timp nasteti voi primavara, o primavara                                                 lumeasca La care sa va mintiti trezirea la viata. Iar eu-Om am inceout sa nu mai mint primavara, Iar Pamintul, si el Pamintul a inceput sa nu mai minta                                                   primavara, Plingind amindoi pe lacrimile oprite de seninul disparitiei                                                       iernii, Iarna nestiuta si necreata. In noapte si zi ne-am fericit, parinti nascuti si botezati Dupa datina de moarte. Ne-am fericit in plina zi de intuneric, In plina noapte luminata de dimineti. Imi iubresc Pamintul am spus, frate imi este am spus Iar Cerul ne ploua cu ploaia pretinsa a-i fi Din frunze poaia cade, iar ploaia se ridica din noroi Asa am crezut au a fi. In fata mea pe tien Pamint, urme lasate in tine Pamint urme de Soare si urme de Luna, Sentimente in sufletul gindului meu. - Nu ati mintit primavara, cinta Corul intregului Univers Poveste cu corbii zburind in vazduh cu pieptul gol Ati incercat a crea. Vara si toamna, sentiment si caldura pentru trupurile                                            voastre De pamint si carne Veti avea. Cu carnea in trupul meu de Om, cu pamintul in trupul tau                                                  de Pamint Am murmurat soapta poeziei noastre: Ce folos ca-n vers Toamna umbla in trupurile nostre Ca intr-o unda de pamint Pentru o clipa de repaus A cosmosului ce sint Mai departe de moarte Si prea aproape cu-a fi. 3. Nu, nimic din ce-a facut Cerul pentru mine n-am mintit Lasind riurile sa curga acoperind cu murmurul sau tacerea mea, Si ploaia toamnei si zapada iernii in finalul robiei creat Am lasat-o sa ninga, Pentru intia oara ascunzindu-ma in ea, Dezghetindu-mi privirea cu care te-am privit pe tine                                            Pamintule. Zapada acoperea Visele Ce cug inspre inalt. Nu cred in ceruri Cred in mortii Ce urca spre ele. - Vorbeste macar o data despre tine Cerule, Cinta macar o data despre tine, Coral Intregului Univers. - Despre mine cint, pentru ca eu nu sint decit vocile Morilor inaltati in Univers; iar tu Om nu esti primul vietuitor Si nici primul muritor, Lasa-ma sa cint, lasa-ma sa cint poemul vietii tale Poemul Universului unic pe care ti l-am creat. Eu si pamintul meu pe urmele intoarse de Cer Am vazut gindul fugind pe trepte de timp In spatiul ce-l inconjur, dilatindu-se de linga amintiri. So astfel am prins trecutul, prezentul si viitorul In cea mai frumoasa Poezie de dragoste Oferita Imposibilului. Si am fost atit de plecat Incit plecarea existenta in mine Ma recunostea pe mine, Cintind acum in Corul intregului Univers Pentru alt muritor Poate mai putin tinar Ca mine.

Back

Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne