[Fata aceea] Fata aceea plecase cind ajunse la capat Si se intoarse si iar plecase Fata aceea era foarte frumoasa Si nici nu alerga ci mergea incet           foarte incet Si capul in fata-i era plecat           nu foarte pleca Si poate traia fata aceea           dar foarte incet Nu zarisem in ochii ei decit citeva stele Si citeva comete si citiva sori Pe care-i simteam incet atirnindu-se de mine Eu nu voiam Voiam doar ochii ei, cu care sa ma uit spre ea Sa ii zaresc stelele si cometele si sorii din ea. Ea - citiva ani de cind murise Si eu citiva ani de cind ma nascusem Si cum diferenta de ani era mica ne-am casatorit Si poate ca traiam fericiti Daca ne vedeam mcar o data O singura data Eram fericiti, prea fericiti Pentru anotimpul in care traiam Se intimpla prima data Acest anotimp n-l stiam Nici la poli nici la ecuator Nu-l intilnisem Si eram foarte fericiti Caci nu ear nici prea cald Nici prea multe umbre Avam doar putina emotie pentru ca nici locul, nici anotimpul in care traiam Nu-l cunosteam Plecase de mult de foarte mult timp O uitasem aproape Cu toate astea in fiecare zi ea intra La mine in casa Dar ea nu ma vedea, si nici n-o vedeam Plecase de mult de foarte mult timp O uiteasem aproape Dar ea venea la mine acasa         si ne iubeeam si visam.

Back

Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne