|
Pamintul
M-am retras pe Pamint Intre nisipul pe care il simt intre degete, S steaua pe care o aud strigindu-ma. M-am retras pe Pamint, pieritor al durerii Si nu in Sinele meu pentru ca astfel Nu mai aveam nimic de sacrificat, Iar privindu-Te, Doamne, ca pe ceva minunat, N-aveam sa-mi pling niciodata fiinta, spunindu-Ti: - Nu exista loc pe Pamint in care Sa nu-ti iubesc Sinele prin care Eu am putut exista. |
|
Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne  |