Si am zacut ridicat Si am zacut ridicat Pe chipul tau Pe chipul tau sarmana stea Albastra lumina de tristete Ochii mei ti-au sapat rani de ruga. Rasari inca o data ca la nasterea mea Apo lasa-mi minutele din urma nenumarate, Ma lasa-mi doar sclavia Pastrind dorul vesnic al stralucirii Al stralucirii luminii provizorii. Paraseste-ma, plutind pe secundele nemuririi Unei fiinte din departare, Dezbracata de falsele podoabe Daruite de destine, obsesie a maririi tale. Eu, cersetor la portile cerului Imi voi rupe sufletul de la gura Impartindu-l printre razele tale botezate pe pamint. Iar chipul tau sarmana stea, trupul meu fulgerind Dezradacinat al nemarginirii Va desena conururi ale unei iubiri pierdute. Si sa stii ca-ti voi multumi Pentru ca atunci demult, Cind luminata nu era stralucire Ai sarutat inchipuirea de a ma naste Simtind buzele mele reci, Ai mingiiat trupul venirii mele Atingind pielea me infiorata, Iar tu, talmacita ca o stea te vei cufunda Printre pierdute fiinte amorfe.

Back

Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne