Vis Sub acoperisul pleoapelor Imi cintam sufletul Ca pe un cer de pamint Cind nu mai eram noapte Iar repausul n mai era el. Ma priveam ca singur infinit Pe cind nu mai eram decit copilul inconstientului Om-Noapte aproape de marginea cosmosului Incercind sa-mi prind inima In intimitatea visului de nemarginire.

Back

Plins la zimbetul meu | Universul oblic | Concurs - Prezentare | Palmares Conditii de participare | Editia 2006 | Contactati-ne